Ce trebuie să știți despre apartamentele din blocuri vechi?

by

Dacă data trecută am discutat despre cele 7 sfaturi CUM SĂ ALEGEȚI CORECT APARTAMENTUL înainte de cumpărare (mai ales în complexe rezidențiale noi), astăzi mi-am propus să continui subiectul și să scriu despre avantajele și dezavantajele apartamentelor în blocuri sau case vechi.

Toți suntem entuziasmați când vine momentul să căutăm casa visurilor noastre, dar puțini dintre noi analizează realist avantajele și dezavantajele locuinței. Cumpărarea unei astfel de proprietăți înseamnă mulți bani, iar ca să nu faceți o alegere greșită, vă recomand să analizați fiecare detaliu și să faceți cât mai puține compromisuri.

Am avut recent o clientă care a cumpărat un apartament superb din zona centrală a Bucureștiului într-un bloc din `40, reabilitat în anii `80, apartamentul a fost întreținut bine, cu parchet și tâmplărie originală păstrată, tavane înalte, multe uși, spațiu aerisit. Dar, când am intrat în detalii, am văzut ce „ascund pereții” și se pare că nu s-au luat anumite lucruri în calcul. Cu siguranță nici informațiile complete nu au ajuns la noii proprietari, iar entuziasmul a fost prea mare ca să împiedice micile infiltrații sau fațada corojită.

De ce am început cu un exemplu concret ? Ca să luați în calcul toate detaliile atunci când v-ați hotărât să cumpărați un apartament într-un bloc mai vechi de peste 70-80 ani de la construcție. Să le luăm pe rând:

1. Unele blocuri au trecut testul timpului și asta după multe cutremure mai puternice, care au avut loc în trecut. Avantajul unora dintre blocuri este că au fost reabilitate. Dezavantajul: Cele care nu au fost reabilitate, cu siguranță nu mai sunt atât de sigure, chiar dacă nu au bulină sau nu au fost trecute în lista clădirilor cu risc seismic sau urgență. Am descoperit recent că unele blocuri nici nu au fost clasificate pentru că nu au fost încă evaluate. Deci tot ce e construit înainte de anii `75 poate fi considerat mai puțin stabil;

2. Compatimentarea este de cele mai multe ori nefuncțională pentru nevoile noastre de astăzi. Cred ca ați observat diferența compartimentărilor dacă ați intrați într-o casa interbelică, într-un apartament dintr-un bloc din anii `80 sau în unul construit recent. Dar și nevoile noastre de astăzi sunt total diferite.

Dacă în trecut era un lucru firesc să ai pe cineva care întreținea casa: făcea curațenie, gătea etc. după aceste nevoie se proiectau și locuințele, cu zone foarte bine delimitate – zona de serviciu (cu acces secundar, unde camerele de cele mai multe ori erau mici și înghesuite, cu doar un grup mic sanitar) și zona din față (cu tot ce înseamnă camere generoase de primire, odihnă, băi și holuri mari) unde locuiau proprietarii.

Vă povestesc aceste lucruri în ideea ca să vă gândiți dacă bucătăria existentă este suficientă sau dacă va fi nevoie să faceți modificări în compartimentarea spațiului. Eu totuși nu recomand mari modificări la compartimentare, ca să nu afectez structura (chiar dacă poate nu este de rezistență, însă se știe foarte bine că înainte blocurile se construiau din caramidă, inclusiv compartimentările erau din cărămidă, ceea ce ajuta la o susținere mai bună);

3. Multe spații de depozitare, dar în același timp multe spații pierdute (oficii, holuri prea mari de trecere). Folosiți oficiile și holurile din zona de „serviciu” pentru depozitare (acestea nu vor fi vizibile de exemplu pentru vizitatori), dar dacă acestea sunt insuficiente, atunci va fi nevoie să adăugați mai multe dulapuri și în celelalte camere. Vă recomand să realizați mobila la comandă pe care să o integrați cu restul amenajării.

4. Izolație fonică aproape inexistentă. De obicei, compartimentarea este circulară și semidecomandată, foarte greu de separat zona de zi și lucru de zona de odihnă. Este nevoie de o bună planificare ca viitoarea amenajare să corespundă nevoilor voastre. Încercați să atribuiți destinația camerelor în așa fel să nu creați un disconfort – de exemplu, camera copilului sau chiar și dormitorul matrimonial să fie cât mai departe de zona de zi sau bucătărie;

5. Tavane înalte și geamuri mari. Ador spațiile aersite și cu multă lumină naturală! NU există case vechi care nu sunt luminoase și neaerisite, doar dacă nu sunt umbrite de mulți copaci (ceea ce nu e neapărat rău) sau de alte blocuri vecine 🙂 construite recent (aceasta deja nu ține de voi);

6. Fațada blocului afectată duce la pierderea de căldură pe timpul sezonului rece. Ați observat că multe blocuri din București au intrat în programul de reabilitare, însă aceastea sunt din anii `60 încoace. Dacă vorbim de blocurile din anii `40-`50, atunci cu siguranță acestea ar trebui să fie de la început reconsolidate și apoi reabilitate.

Aveți grijă dacă un bloc vechi nu este reabilitat și mai ales dacă aveți mai multe camere cu pereți exteriori – aveți șansa să plătiți mult la întreținere pe timpul rece. Deși se zice că pereții din aceste clădiri sunt destul de groase, eu nu aș merge pe acest principiu și iarăși vă dau un exemplu: am avut o clientă care și-a luat un apartament dintr-o vilă superbă din zona Clucerului. Vila nu era reabilitată, iar încălzirea se făcea pe centrala blocului. În primul an, când a venit iarna, clienții și-au dat seama că nu face față încălzirea, chiar dacă au dat caloriferele până la maxim, aceștia au fost nevoiți să se debranșeze următorul an și să-și pună centrala termică. A rezolvat problema frigului, dar să încălzești 3 camere mari și înalte, plus 2 holuri, bucătăria, o terasă închisă generoasă și 2 băi a însemnat o cheltuială în plus.

7. Parchet și uși originale din lemn masiv, dar care trebuie restaurate. În trecut tâmplarii și parchetarii chiar făceau niște lucruri frumoase și de calitate. Ne convingem că după mai bine de 60-70 de ani, parchetul și tâmplăria arată atât de bine. Totuși, dacă vorbim strict de parchet: acesta poate să arate bine la suprafață, dar dacă structura dedesubt s-a cam învechit, cu siguranță că necesită înlocuire. Asta dacă nu vă deranjează acel scârțâit puternic la orice pas 🙂 Însă dacă v-ați hotărât să-l restaurați, aceasta înseamnă o cheltuială destul de semnificativă: scoaterea acestuia, înlocuirea sapei și a izolației, montarea acestuia la loc, la care se adaugă înlocuirea porțiunilor deteriorate, apoi rașchetarea, chituirea și lăcuirea. Un proces destul de lung. Eu în continuarea sunt pentru restaurare, dar depinde și de bugetul pe care îl aveți.

Același lucru se referă la uși și tâmplărie: vopseaua s-a învechit, balamalele la fel și au descentrat ușile care nu se mai închid bine, iar mânerele nu mai sunt bune. Ce e de făcut? Să apelați la un restaurator care se ocupă de întregul proces cap coadă și  vi le face ca noi! Eu am încercat la câteva din proiectele mele, chiar dacă clienții au spus că „e mai ieftin să le aruncăm și să cumpărăm altele”. Totuși rezultatul final a meritat banii!

8. Înlocuirea sistemului de încălzire și al instalației electrice. Daca ați citit punctul 6, ați înțeles de ce va fi nevoie să înlocuiți sistemul de încălzire. Dacă vorbim despre instalația electrică care nu a fost niciodată schimbată, atunci cu siguranță este din aluminiu. Ceea ce înseamnă, la nevoile noastre actuale, cu un consum de energie mai mare (mai multe electrocasnice), dar și învechirea cablajului, care înainte nici nu era atât de bine izolat, duce la necesitatea înlocuirii acestuia. Ce înseamna asta? Costul manoperei de scoatere, cablajul în sine și apoi „îngroparea” acestuia în perete + repararea pereților;

9. Refacerea pereților. Dacă ați înlocuit instalația electrică, vă asigur că pereții vor „scoate la suprafață vârsta acestora”. Pereții dacă nu sunt reparați o perioadă lungă de timp (și vorbim de perețiii din cărămidă) încep să se umfle (când bați cu pumnul în ei se va auzi un gol) și va crăpa. Iar dacă se intervine asupra lor (bați un cui sau vrei să montezi un diblu) este posibil să cadă jumătate din tencuială. Vă recomand ca înainte de a semna contractul de cumpărare să mergeți cu un constructor și să vă evalueze viitoarea locuință, ca să știți la ce intervenții să vă așteptați.

10. Mascarea țevilor, repararea infiltrațiilor. Da da, sunt multe țevi într-o casp veche, așa se contruiau acestea înainte – cu țevile la vedere. Iar dacă mai schimbați sistemul de încălzire (că doar nu o să vă apucați să puneți lemne pe foc iarnă), atunci o să mai apară și încă un traseu de țevi prin toată casa care duc către calorifere. Ce e de facut în acest caz? Dacă tot refaceți pereții, atunci încercați să „îngropați” toate țevile vizibile.

Cu infiltrațiile este mai complicat! De exemplu, țeava pluvială înainte era din fontă și se stie că fonta în timp se macină. Iar dacă voi v-ați propus să le schimbați este foarte bine, dar infiltrațiile vecinilor de la etajul superior nu se vor rezolva – doar dacă o să-i convingeți să schimbe și ei țevile. Dacă nu, soluția este să faceți o hidroizolație acolo unde sunt scurgeri, dar nu va rezolva problema în timp.

Mai sus v-am enumerat cele ma frecvente probleme pe care le-am întâlnit în locuințele din blocurile sau casele vechi și sper că toate acestea vă ajută să vă faceți și niște calcule. Dacă la cumpărarea unui apartament nou: investiția voastră va fi în mobilier și finisaje decorative, la un apartament vechi trebuie să luați în calcul și reparațiile majore dacă acestea nu au fost făcute. Asigurați-vă de la început ce îmbunătațiri are spațiu!

Și totuși, eu în continuare suspin când văd casele vechi ce se degradează în timp și mă bucur enorm de mult când primesc solicitări de amenajare pentru apartamentele aflate în blocuri sau case vechi. Nu se compara cu nimic spațiile mari, cu geamuri generoase, tavane înalte de care poți să atârni un candelabru, să amenajezi aceste spații tipic apartamentelor pariziene, într-un stil neoclasic sau eclectic cu influențe clasice.

2 Răspunsuri
  • Laurentiu
    august 19, 2020

    Nu este in regula treaba cu „ingroparea tevilor vizibile”, pentru ca „mesterul Dorel” se-apuca „muncitaureste” sa taie slituri in pereti, sa sparga, sa gaureasca… si nu-i fain deloc pentru structura!
    Mare grija si cu centrala proprie, nu se caroteaza doar dupa principiul „unde vine teava de evacuare”. Nu care cumva „sa vina”FIX prin stalpi sau grinzi, ca e de rau, grav de tot! Trebuie verificat cu tentie locul unde „se caroteaza”, ca sa fie strict si OBLIGATORIU doar perete de caramida, NU beton armat!!! Treaba NU o hotaraste „Dorel instalataurul”, ci neaparat un inginer structurist!

Ce părere ai?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *